Sotronul
Unu : Un soare...Cât soare
îţi licăre prin ochi
simţeam...
că parcă vrei
s-o vezi pe
Afrodita cum
ţese frenezia
bărbaţilor
de peste tot.
Doi : Dansai ? curgea prin ochii
tăi un praf dezorientat
îl bulversase parcă
limbajul meu tăcut...
Trei : Ce viscol voiai să-mi fie
amant când tu dansai
prin praful
cangrenat ? şi aşteptai
(simţeam cum aşteptai)
clipa
clipa
clipa
ca eu să cad !
Patru : În terminusul prafului
vedeam un deget balansat.
Pierdeam odată cu privirea
conceptul pur de ludus,
erai în centrul frunţii mele
şi îmi dădeai dureri de cap
că te urcai dansând ca morţii
pe creasta nou-născutului
- somnului...
Cinci : O lună...Cât e luna ?
Îţi poartă dorul meu
prin cărnile
cumva
prea reci..
Şase : Respiră ! O să ajungi la timp !
E ora unu, e deschis salonul
Carnavalul stelelor [....]
(ce te interesează)
am aranjat să fie gratis
şi
nu s-au costumat încă...
le văd goale pe
fereastra
reveriei
mele..
Şapte : Erai în centrul fiinţei mele
şi îmi linşai
ideile
cu liniştea.
Priveam
Plângeam
Provocam
(îţi) Pastişam minciunile,
mă făceam şi eu
ca stelele de dinainte
de ora unu
.....că sunt goală...
Opt : Goliciunea trupului meu era trupul golului tău.
Nouă : Fericiţi cei neadormiţi
că la ei este fiinţa gândirii !
Zece :Un om...Cât e omul ?
a intrat în salon
şi a ratat Carnavalul
A numărat până la zece,
dar ceasul nu a mai ascultat de timp...
Ţi-am păstrat totuşi
o stea
« Afrodita » carnavalului
Iubirea
de soare
de luna
de om !
