TU
Mi-am schimbat decorul din inima
Am tras perdeaua greu vizibila si…
te-am lasat pe tine sa-i pui arterele.
Albastrul din vene l-ai aruncat
pe cerul parasit- i-ai dat viata…
Toata caldura corpului mi-ai agatat-o de
Scanteia focului
Poate ca sudoarea mea ti-a potolit setea.
Am simtit cum inima nu mai are contur
Era prin esenta prea plina.
Parca si miocardul canta pentru noi.
Si ti-am dat spre sfarsit un dar,
i-ai spus fericire,ti-am zis ca e prea ieftin :
era inima mea cangrenata in extaz.
Ne-am ars cu lumina
Gresesti ca te cufunzi in lumina zilei..
Adevaratul « tu » e in subconstientul
viu,ritmat.
Gloria de lumina iti inteapa trupul
adormit,
Inima-puternic pictata cu o tempera
selenara-
se ascunde la granita excesului astral
se fereste de conflict… conflictul interior,
in care se ascunde lumina sterila a carnii.
Spiritul- pastrat in adancul sideral,refuza
existenta neclara,vrea sa atinga pamantul.
Iar sus pe cer,ramane Ea ,regina cu
buzele ca un depozit de spirit…
Pune-ti capul intre doua candele sa-ti
simti viata din inima si cortex !
Mai ai nevoie de lumina ? Nu ai seiful tau cu aur ?
Nu..nu,caci ai facut exces de
aurul din lumina cultivata de
Dumnezeu
Roaga-te sa-l regasesti pe « a fi »…
AER
Durerea care apasa a trecut,dar nu ma simt la fel,
sigur inima a ramas ACOLO….in minte.
Impulsul care parea imposibil a fost doar
ancestralul glas al neincrederii.
Si zborul tremurand imi citea pulsul imanent..
cantam cu vocea sus pe portativul durerii
si imi zambeau doar ochii.
Aievea,puteam ocoli nesigurul,
ma puteam ascunde intre peretii mintii,
dar acum ?
Mintea imi e pre plina de propria inima
si se simte dubla zvacnire,
a ratiunii fragmentare si a pasiunii neoprite.
E lupta si nimeni nu e infrant,nu se
sfarseste nici macar situatia eului,
ramane numai
putin din AER.
DURATA
Incandescenta unui veac
Statea ascunsa intre stelele oarbe
Incerca sa-si piarda dezolarile
Si se refugia printre durata scurta
A sclipirii…sclipire afundata in albastru.
Cersea putinul,cauta nimicul..
Se intreba de ce intotdeauna
Fizionomia unui an se contura
din chip pierdut,din maini aspre
sau visuri goale gonite odata cu
veacul..
Priveste amintirea spre buzele topite ?
Se plimba trandafirul prin curti de
anotimpuri..si lasa gust suav
de sentiment candid,
Lopata se despica ca sa infrunte anii
Se simte in vant razboiul…razboiul
martial.
Si omul e-n periplu.
De groaza camuflarii anii se opresc in ceasuri
Se uita si ciresul la florile de tei…
Senzualul sau profil a cochetat destul
Pamantu-i obosit !
In timp ce in verticala ramane doar un
galben..ce alearga catre Soare.
Cum iubim barbatii
Ii iubim in culoarea rosu, desi lor le place negru
Ii iubim in costum cu cravata, desi ei prefera pijamalele
Ii iubim cand joaca sah, desi toti se duc la Stanleybet
Ii iubim cand ne aduc o floare, desi majoritatea
crede ca vrem toata floraria
Ii iubim cat “sarea in bucate”,
desi nu-i bine, caci toti mananca
prea sarat.
Ii iubim dincolo de orele 24
Ii iubim cand sunt si cand nu mai sunt…
Ii iubim cand
ne parasim.
Desen alterat
S-au speriat sperantele
de-atata gust de acuarela…
Si-a conturat poetul insusi
un zambet plin de ironie,
caci muza lui,nostalgia
l-a inselat cu fericirea.
Si si-a schitat atunci poetul
un inefabil zambet fals
ca sa arunce pe fereastra
grotescul suflet amorezat.
Plange nespus finul obraz
ce acum pare-un teren fad,
s-au alterat simtirile
si omul este penetrat
de o angoasa incolora…
senzatie de saracie,
caci verdele din ochii lui
e fermentat cu frenezia
desertaciunii suspendate
de ultimul duplex ramas.
Si-a irosit imaginatia
pentru un sine inselat.
Si sub un nas decolorat
se vede pe buzele exagerate
o gelozie petrecuta sub
sensul plastic de amor.
MAREA
Acea zare obisnuita sa se ascunda
In balansul campului de vise,
Scrie usor pe obrazul viu
Un « noapte buna »
Si mai apoi,
Simirea genelor neadormite
Cerceteaza malul singur al Marii Negre-
Ace frumos pasaj real din sfanta lacrima de sus.
E necesara batrana noapte
Sa te lasi sedus de sarutul marii,
caci doar eliberat de simturi
poti accepta un adevar.
Si cum e altfel marea daca nu un adevar ?
Un adevar cu pretentii de adancimi si melancolii,
Dar misterul ei, misterul marii, e in
Si mai adancul ‘’noi’’.
Casa marii e-n sinele ascunsa
Si ochii marii sunt cunoasterea
Cum valurile toate sunt constiinta.
Bogat e omul ratacit ce a cazut in
mreaja marii !
O singura ruga inca zice :
sa-i lase Domnul
gustul marii...
Nu stiu cui
Mai sufar din cand in cand de...
......ochii tai
Sufar de o culoare adanca
si de un relief nefiresc ;
sufar de fuga irisurilor si de
amestecul dintre sublim si vulgar
al privirii...
ti-as arde genele cu lumina durerii
mele,
mi-ai blestema durerea
chiar cu
toti sfintii tai !
Lasa timpul ! Misca-te !
Vreau sa am o aventura
cu cea mai
cinica actiune,
vreau sa-i smulg
veleitatea
si sa o pun deasupra
timpului
sa-mi demonstrez ca miscarea
nu depinde
de el, ci de
caracterul meu.
LSD
Libertatea sufletului nu consta
in a-l lasa sa lancezeasca
pe plaja amintirilor.
Independenta lui se naste din
copulatia ochilor lui Iuda
si lacrimile Mariei-Sfinte.
